Poate ați auzit de iubire necondiționată dar aș vrea acum să vă vorbesc despre ceva mult mai ușor accesibil.
Dar pentru început: Atenția condiționată este preocuparea pentru a-mi îndeplini un scop (care poate fi conștient sau nu), iar atenția în acest caz este orientată către identificarea unei căi de acțiune pentru a-mi îndeplini obiectivul.
Scopul este întotdeauna o situație imaginată în mintea mea, asemenea unui tablou sau scenariu.
De exemplu, dacă îmi doresc foarte mult să mă apropii de o persoană care mă atrage la nivelul senzualității, atenția mea va fi orientată preponderent la oportunități sau strategii mentale prin care să-mi ating scopul, și voi trece cu vederea, voi considera nerelevante detaliile care nu duc la îndeplinirea scopului.
Cu cât îmi doresc mai intens realizarea în realitate a scenariului imaginat, cu atât se va accentua polarizarea atenției. Când suntem “căzuți pe gânduri”, neatenți sau superficiali este pentru că o imagine mentală ne consumă toate resursele atenționale.
Atenția condiționată de un scop e privirea “prin” persoana sau situația din fața mea, focusul fiind pe ceea ce vreau să obțin.
Când cineva ne privește așa spunem că “nu sunt prezenți”, iar în cazuri extreme ne putem simți folosiți.
Vorba lui Mo: “Sigur-sigur foarte interesant, da’ hai să-ți spun eu la ce mă gândeam”.
A fi prezent înseamnă să-mi defocusez atenția de la imaginile mentale imaginare (ceea ce încerc să obțin sau ceea ce încerc să evit), și să revin în aici și acum, fără alt scop decât a fi alături de experiența directă accesibilă prin simțuri.
Pare evident și banal dar realitatea se întâmplă în afara minții și imaginației noastre.
Atenția NEcondiționată este curiozitate pentru ceea ce e adevărat și real, aici și acum. Atât.
Mare parte din oamenii care aleg să vină la consiliere încep cu întrebări de genul “Cum să fac să …”
Fiind deja focusați pe un scop, căutăm strategii noi atunci când tot ceea ce am încercat până acum “nu funcționează”.
Greșeala pe care o facem când suntem prea atașați de un obiectiv este că acordăm prea puțină atenție momentului prezent.
Însă orice schimbare presupune o cunoaștere în profunzime a ceea ce încercăm să schimbăm.
Cum ai putea să conduci spre o destinație anume fără să știi unde te afli acum?
Pe de altă parte niciun drum nu poate să mă ducă într-un loc care există doar în mintea mea.
Revenind la exemplu atracției pentru o altă persoană: există un interes din partea celuilalt? Nu poți să afli asta decât dacă lași deoparte obiectivul și ești atent la persoană, aici și acum.
Puteți vedea cum prioritatea prezentului în fața obiectivelor ne face mai atenți, mai sensibili, mai conectați la prezent și la ceilalți.
Probabil a oferi atenție necondiționată e primul gest de iubire necondiționată.
Faptul că nu vreau nimic de la tine, dincolo de a ne bucura împreună de momentul prezent (atâta vreme cât avem ceva de împărțit) este un gest veritabil de respect și prietenie.
Însă dorința de a controla pentru a asigura îndeplinirea propriilor obiective reduce persoana la un mijloc pentru un scop.
Aceasta situație des întâlnită dezumanizează și obiectifică relațiile umane. Chiar și la nivel redus, când simți că ești folosit îți vine să păstrezi distanța.
Atenție! Dacă cooperăm pe obiective comune nu înseamnă că suntem prieteni! Vorba proverbului: “Si cu dracul te poți face frate până treci podul”.
Din acest motiv doar când refuzi pe cineva ai șansa să îl cunoști cu adevărat. Adică doar când nu mai ești folositor obiectivelor lui poți să vezi în ce constă de fapt relația dintre voi.
În definitiv, prieteni îți sunt cei care te caută pentru compania ta, nu cei care îți folosesc compania pentru a obține beneficii, sau pentru a-și îndeplini obiective cu tine.
Atenția necondiționată apare și când medităm, când ne resemnăm în fața unui eșec, sau după ce trece euforia unui succes.
Însă renunțarea sau măcar îndepărtarea temporară a obiectivelor și imaginilor mentale este cel mai la îndemână mod de a redeveni prezent.
Un caz special este atunci când ne simțim inconfortabil în lipsa unui obiectiv. Plictiseala sau agitația reflectă conținuturi inconștiente care ies la suprafață atunci când nu mai suntem distrași de traficul continuu al obiectivelor mentale.
Cu ajutorul psihoterapiei pot fi explorate, înțelese și integrate impulsurile inconștiente care perturbă liniștea și seninătatea ce ne definesc la nivelul cel mai profund.
Va doresc ca astăzi să oferiți și să primiți măcar un scurt moment de atenție necondiționată!