Codependența în relații

Co-dependența este cel mai întâlnit fenomen în relațiile contemporane, care este responsabil de incapacitatea noastră de a ne construi relații durabile de încredere, pasiune și maturizare continuă.

Frica de a rămâne singur, atașamentul anxios sau evitativ, certurile, manipularea, controlul și minciunile sunt simptomele codependenței pe care eu o văd ca o imaturitate sau lipsă de asumare individuală a responsabilității pentru propria viață.

Toată suferința “din dragoste” o consider complet nenecesară și complet evitabilă, dacă ne facem treaba de maturizare care începe în momentul asumării responsabilității.

Suferința “din dragoste” este în realitate sevrajul dependentului care pierde accesul (1) la confirmările prin care își alimenta o imagine falsă de sine și (2) la beneficiile practice pe care nu și le poate oferi singur.

Astfel momentele temporare de îndepărtare sunt văzute ca un atac la imaginea falsă de sine, sau că amenință niște beneficii fără de care nu știu cum să mă descurc.

Asumarea responsabilității pentru ceea ce simt și pentru situația în care m-am adus îmi permite (1) să înlocuiesc imaginea falsă de sine, care era dependentă de confirmările partenerului – cu o autocunoaștere autentică care nu mai depinde de confirmări exterioare, și (2) să îmi dezvolt autonomia adică competențele de a mă îngriji financiar, practic și emoțional singur, ca să nu mai fiu dependent de îngrijirea partenerului încât să fiu obligat să îmi compromit integritatea (libertatea și exprimarea autentică) pentru a supraviețui.

Acest proces complex de maturizare începe în momentul asumării individuale a responsabilității pentru ceea ce simt și pentru situația în care EU m-am adus, în timp ce a relaționa fără această asumare individuală a responsabilității, va duce inevitabil la degenerarea oricărei relații într-una de co-dependență.

Greșeala majorității oamenilor este că atunci când dependența nerecunoscută duce inevitabil la anxietate și la încercări disperate de a restabili controlul asupra persoanei de care suntem dependenți (prin reproșuri, victimizări, amenințări sau promisiuni fără acoperire) încât relația să devină toxică și să ducă la despărțire, oamenii o iau de la început cu o persoană nouă, fără să-și abordeze dependența (pe care o numesc iubire), iar dinamica se repetă de la început, în fiecare relație.

Astfel, pentru că nu ne asumăm responsabilitatea individuală pentru propria viață, încercam să găsim pe altcineva care să facă acest lucru în locul nostru, adică ne dorim o relație de tip părinte-copil – dinamică ce este incompatibilă cu senzualitatea.

Înțelegeți acum că de fapt codependența este cea responsabilă de moartea pasiunii în cuplu.

Relațiile între persoane mature, care prin asumarea individuală a responsabilității au ajuns la o autocunoaștere care nu mai depinde de confirmări exterioare, și la o autonomie care nu mai depinde de îngrijirea din partea altora (aici cuvântul cheie este a depinde, pentru că poți să te bucuri de un lucru fără să depinzi de el) – acești oameni maturi pot relaționa durabil plăcut, și pot depăși fără resentimente anumite incompatibilități și îndepărtări temporare care sunt parte inevitabilă a relaționării de durată.

Astfel, fără acest proces de maturizare ce începe cu asumarea responsabilității individuale pentru sine, rămânem copiii care căutăm siguranță în alți copii, pe care mai apoi încearcăm să îi controlăm ca să nu ne abandoneze, în condițiile în care noi suntem cei care ne-am abandonat.

Acesta e de fapt motivul pentru care te simți singur.

Iubirea autentică, pasiunea durabilă, încrederea justificată în sine sunt posibile doar în relațiile între oameni maturi, care își asumă procesul de autocunoaștere prin asumarea individuală a responsabilității.