Pe măsură ce alegi adevărul, libertatea, cooperarea și binele comun (în detrimentul disimulării, constrângerii, competiției și exploatării) vei vedea tot mai clar, și mai simplu (cu luciditate) atât în interior cât și în exterior.
Succesul, performanța și împlinirea sufletească reală sunt o problemă de motivație și luciditate.
Dacă ai motive superficiale (dependența de validare a unei imagini de sine superioare altora, câștig rapid nejustificat) nu vei putea susține perseverența necesară dezvoltării unor competențe avansate reale.
Aceste competențe avansate reale sunt singura cale către succes, performanță și împlinire sufletească.
Singura motivație de durată care te poate susține consecvent în antrenarea acestor competențe este pasiunea și plăcerea exprimării autentice în condiții de libertate și cooperare cu ceilalți pentru binele comun.
Exploatarea slăbiciunilor celorlalți pentru a câștiga competiția pentru superioritate te pune în conflict cu cei de a căror cooperare depinzi pentru motivație și plăcere. Astfel te auto-izolezi și îți creezi inamici din potențialii tăi prieteni.
Să cauți binele comun înseamnă că renunți la competiție (să câștigi când altcineva pierde) pentru încrederea pe care o demonstrează această renunțare.
Determinarea în a investiga situațiile complexe de interacțiune cu ceilalți pentru a renunța la câștigul obținut din pierderea lor, este munca de maturizare și rafinare a alegerilor corecte spre binele comun.
Obiectivul binelui comun rezolvă orice conflict de interese rezumând interacțiunea la aspectele pe care putem coopera.
Renunțarea la competiția pentru o imagine superioară este necesară deoarece competiția înseamnă separarea celorlalți oameni în două categorii distincte: aliați cu care cooperăm, și competitori pe care este interzis să-i ajutăm.
Practic competiția crează neîncredere în oameni care vor același lucru.
Odată ce am creat un inamic dintr-un potențial prieten am confirmat separarea, iar exploatarea slăbiciunilor inamicului pentru a câștiga devine justificată.
Astfel este necesară renunțarea la plăcerea superficială (egotică) a confirmării imaginii de câștigător superior al competiției – pentru experiența profundă a cooperării în condiții de încredere totală.
Iubirea este un alt nume pentru această experiență.
Lumea consideră că individualismul și competiția sunt căile principale către succes, însă se vorbește puțin de consecințele acestei perspective superficiale: separarea, neîncrederea, auto-izolarea.
Munca de terapeut mi-a arătat costurile ascunse ale competiției pentru superioritate și mi-a arătat că doar încrederea construită pe cooperare nenegociabilă poate asigura motivația sănătoasă, plăcută și durabilă necesară dezvoltării competențelor avansate care pot duce spre succes.
Iar așa cum competiția acerbă riscă să ne ducă la autodistrugere, ceea ce are o șansă să ne salveze este cooperarea pentru binele comun – de care depinde succesul nostru ca formă de viață.
Dacă pentru succesul exterior e utila cooperarea, pentru succesul interior cum este util să acționăm ???
Evident, tot prin cooperare. Conflictul cu sinele împinge ceea ce este respins în “inconștient”. Iertarea sau acceptarea sinelui, inclusiv a greșelilor, ne oferă puterea de a alege ceva nou, de a nu repeta alegerile greșite.